Putem accede la concepţia conform căreia existenţa se conduce pe sine, după principiul armoniei, dacă vedem în procesele de după Big Bang, în ritualurile mayaşilor, în simplele nexuri dintre lumea vegetală şi cea animală sau în interacţiunile dintre oameni, dovezi ale nevoii şi ale dorinţei de armonizare a lucrurilor. Putem folosi în aceeaşi măsură şi termenul de sincretism, ca îmbinare a elementelor orientate spre atingerea unei noi trepte de pe scara evoluţiei.
Restrângând extensiunea, ne centrăm pe artă şi mai exact pe sincretismul şi armonia din lucrarea lui Edgar Degas, intitulată Clasa de Dans.
Continuarea în www.fwr.ro
