ARS IN ARTEM

Putem accede la concepţia conform căreia existenţa se conduce pe sine, după principiul armoniei, dacă vedem în procesele de după Big Bang, în ritualurile mayaşilor, în simplele nexuri dintre lumea vegetală şi cea animală sau în interacţiunile dintre oameni, dovezi ale nevoii şi ale dorinţei de armonizare a lucrurilor. Putem folosi în aceeaşi măsură şi termenul de sincretism, ca îmbinare a elementelor orientate spre atingerea unei noi trepte de pe scara evoluţiei.

Restrângând extensiunea, ne centrăm pe artă şi mai exact pe sincretismul şi armonia din lucrarea lui Edgar Degas, intitulată Clasa de Dans.
Continuarea în www.fwr.ro 

Pagini din jurnal: Echos Francophones

Pagini din jurnal: Echos Francophones: "Introducere În 2011, Asociația Studenților Francofoni invită lice..."

Rod al meșteșugului artistic

            „Arta este creație de oameni și de viață”, după cum opina Liviu Rebreanu, este un mélange de inspirație și efort, de dorință împlinită, de reverie care se materializează, arta este domeniul înalt care ne înnobilează existența, într-un efort al omului efemer de a imita actul demiurgic, de a cuceri un colț din eternitate.
             Arta, în concepție platoniciană, reprezintă o transfigurare a realității, „o imitație a imitației”, o ridicare la pătrat a ideii, după cum ea străbate traseul devenirii de la planul absolut, ideatic, spre reflectare, prin actul meșteșugar, al conceperii, spre materializare și hermeneutică.
            Există artă în toate, căci toți suntem rodul creației divine și toți avem în firea noastră această înclinație spre a realiza, spre a ne exprima artistic.
            Trecând de la general la particular, restrângând sfera extensiunii, reperăm arta și în tabloul „Din lanul de grâu”1, prin expunerea și armonizarea culorilor, a nuanțelor complementare, prin alternarea planurilor, prin întruchiparea unei idei, reflectarea unui colț din natură, prin actul creator și rezultatul meșteșugului.

Hobby :…Lectura*

“Ce mai citesc astăzi femeile?”

     *articolul a fost publicat în nr.2 al Revistei Iuventa, decembrie 2010


           Când mi s-a adresat această întrebare, m-am așteptat în primă fază să răspund imediat, concret și în mod obiectiv. Însă, pe cât de simplă este rostirea întrebării, pe atât de dificilă și problematică a fost formularea unui răspuns care să beneficieze de anumite imunități epistemice, să fie corect și posibil de raportat la realitate.
          Incapacitatea de a formula un răspuns care să respecte condițiile de mai sus se află într-o relație de directă proporționalitate cu complexitatea femeilor în ceea ce privește alegerile lor și cu longevitatea lecturii în general, în cadrul social.

Mass-media ar trebui să-și asume responsabilități educaționale față de public

            Depășind problemele de natură istorico-politică, recunoscând libera circulație a informațiilor augmentată de procesul actual al globalizării, care vine în asociație cu îndemnul la respectarea integrală a drepturilor omului, mass media trebuie să pună accentul asupra calității programelor și mesajelor transmise și, implicit, să-și asume responsabilități educaționale față de public.

- Libertate în pictură-

            Întotdeauna m-am simțit atrasă de tot ceea ce înseamnă artă, chiar dacă în frageda-mi copilărie, nu conștientizam și nu defineam acest lexem. Cu timpul, mi-am însușit concepția lui Rebreanu conform căreia „arta înseamnă creație de oameni și de viață”, am simțit și m-am încrezut în faptul că arta înnobilează omul, îl face să se autodezvăluie, adică să aibă un concept de sine în concordanță cu starea proprie și să poată atinge idealul de sine.
            Pentru mine, arta echivalează cu un dar de sorginte divină, care ne ferește de povara banalului cotidian, este capacitatea de exprimare a sufletului în planul concret-material, la un nivel înalt. Dintre cele 7 arte, din păcate, doar literatura și pictura au ajuns să constituie un rod al meșteșugului meu, însă celelalte 5 se află sub lumina considerației, a respectului și a admirației mele.

Love is for free?1

                       Cum ajunge un cântec să fie hit? Fiind pe buzele tuturor, ascultat în autobuze, în malluri, devenind sonerie la telefon, fredonat în casă, pe stradă, în așteptarea tramvaiului etc. Cât de mult te influențează, te schimbă un astfel de cântec? În afară de cele afirmate mai sus, un răspuns potrivit la această întrebare ar fi dacă a-i include și modificările la nivelul concepțiilor, al gândirii, al mentalităților, pe termen lung. Rareori un hit ajunge să fie o ideologie, să aibă un impact considerabil la nivel cognitiv, tocmai pentru că deseori substanța unui cântec nu este conștientizată îndeajuns.