„Arta este creație de oameni și de viață”, după cum opina Liviu Rebreanu, este un mélange de inspirație și efort, de dorință împlinită, de reverie care se materializează, arta este domeniul înalt care ne înnobilează existența, într-un efort al omului efemer de a imita actul demiurgic, de a cuceri un colț din eternitate.
Arta, în concepție platoniciană, reprezintă o transfigurare a realității, „o imitație a imitației”, o ridicare la pătrat a ideii, după cum ea străbate traseul devenirii de la planul absolut, ideatic, spre reflectare, prin actul meșteșugar, al conceperii, spre materializare și hermeneutică.
Există artă în toate, căci toți suntem rodul creației divine și toți avem în firea noastră această înclinație spre a realiza, spre a ne exprima artistic.
Trecând de la general la particular, restrângând sfera extensiunii, reperăm arta și în tabloul „Din lanul de grâu”1, prin expunerea și armonizarea culorilor, a nuanțelor complementare, prin alternarea planurilor, prin întruchiparea unei idei, reflectarea unui colț din natură, prin actul creator și rezultatul meșteșugului.
Prim-planul,- valurile aurite-, este animat de femeia în alb, cu pălărie și umbreluță de soare în stilul anilor „30, cu faldurile rochiei amestecându-se cu spicele de grâu, atrasă de jucăușii și îmbujorații maci, rătăciți în lanul ce a furat strălucirea de la soare. Grosso-modo, se relevă colinele verzi, în contrast, din punct de vedere cromatic, cu lanul de grâu, din care se înalță arborii singurătății, plopii.
Latura romantică a tabloului parvine de la ținuta și postura tinerei, culegând maci, în ton cu norii diafani, pufoși, inspirând pace, comuniune om-natură, calm, imortalizare.
Latura dramatică este generată de detaliile din planul îndepărtat, întruchipând zborul zvâcnit, brusc, al ciorilor, cauzat posibil de un factor acustic declanșator al unui dezechilibru în pâlcul de plopi. Acest element de mișcare – care subliniază sincretismul simțurilor , după cum tabloul static, ce focalizează domeniul vizualului, poate transmite și ideile de mișcare, de zgomot- este corespondentul macilor înflăcărați din prim-plan, rătăcitori nu printre ramurile arborilor, ci printre spicele de grâu; în acest mod, se realizează un echilibru al compoziției, accentuat și de scăderea intensității culorilor „în depărtare”, spre susținerea perspectivei, a spațialității încadrate în tablou.
Pe lângă cele două laturi contrastante, se dezvoltă, la nivel hermeneutic, și o latură ludică a obiectului de artă, după cum tânăra poate adopta un rol demiurgic, ordonând, prin culegerea macilor, teluricul– uniformitatea lanului de grâu, iar macii pot fi copii rușinați, poznași, rătăciți, în jocul lor, într-un spațiu distinct.
Astfel, tabloul, cu elementele sale, este rezultatul efortului de creație, de transpunere a ideilor, a imaginilor ce sălășluiau în mintea artistului, în planul concret-material, uzitând culori și forme sub imperiosul îndemn al pasiunii de a picta. „Din lanul de grâu” reprezintă o îmbinare a ceea ce numea Arghezi “slova de foc” și „slova făurită”, însă în coordonatele planului picturii, este o reprezentare a realității și a gândirii, o marcă a nevoii creatorului de descoperire a sinelui, de evoluție și de auto-împlinire prin artă.
Arta, în concepție platoniciană, reprezintă o transfigurare a realității, „o imitație a imitației”, o ridicare la pătrat a ideii, după cum ea străbate traseul devenirii de la planul absolut, ideatic, spre reflectare, prin actul meșteșugar, al conceperii, spre materializare și hermeneutică.
Există artă în toate, căci toți suntem rodul creației divine și toți avem în firea noastră această înclinație spre a realiza, spre a ne exprima artistic.
Trecând de la general la particular, restrângând sfera extensiunii, reperăm arta și în tabloul „Din lanul de grâu”1, prin expunerea și armonizarea culorilor, a nuanțelor complementare, prin alternarea planurilor, prin întruchiparea unei idei, reflectarea unui colț din natură, prin actul creator și rezultatul meșteșugului.Prim-planul,- valurile aurite-, este animat de femeia în alb, cu pălărie și umbreluță de soare în stilul anilor „30, cu faldurile rochiei amestecându-se cu spicele de grâu, atrasă de jucăușii și îmbujorații maci, rătăciți în lanul ce a furat strălucirea de la soare. Grosso-modo, se relevă colinele verzi, în contrast, din punct de vedere cromatic, cu lanul de grâu, din care se înalță arborii singurătății, plopii.
Latura romantică a tabloului parvine de la ținuta și postura tinerei, culegând maci, în ton cu norii diafani, pufoși, inspirând pace, comuniune om-natură, calm, imortalizare.
Latura dramatică este generată de detaliile din planul îndepărtat, întruchipând zborul zvâcnit, brusc, al ciorilor, cauzat posibil de un factor acustic declanșator al unui dezechilibru în pâlcul de plopi. Acest element de mișcare – care subliniază sincretismul simțurilor , după cum tabloul static, ce focalizează domeniul vizualului, poate transmite și ideile de mișcare, de zgomot- este corespondentul macilor înflăcărați din prim-plan, rătăcitori nu printre ramurile arborilor, ci printre spicele de grâu; în acest mod, se realizează un echilibru al compoziției, accentuat și de scăderea intensității culorilor „în depărtare”, spre susținerea perspectivei, a spațialității încadrate în tablou.
Pe lângă cele două laturi contrastante, se dezvoltă, la nivel hermeneutic, și o latură ludică a obiectului de artă, după cum tânăra poate adopta un rol demiurgic, ordonând, prin culegerea macilor, teluricul– uniformitatea lanului de grâu, iar macii pot fi copii rușinați, poznași, rătăciți, în jocul lor, într-un spațiu distinct.
Astfel, tabloul, cu elementele sale, este rezultatul efortului de creație, de transpunere a ideilor, a imaginilor ce sălășluiau în mintea artistului, în planul concret-material, uzitând culori și forme sub imperiosul îndemn al pasiunii de a picta. „Din lanul de grâu” reprezintă o îmbinare a ceea ce numea Arghezi “slova de foc” și „slova făurită”, însă în coordonatele planului picturii, este o reprezentare a realității și a gândirii, o marcă a nevoii creatorului de descoperire a sinelui, de evoluție și de auto-împlinire prin artă.
