„Arta este creație de oameni și de viață”, după cum opina Liviu Rebreanu, este un mélange de inspirație și efort, de dorință împlinită, de reverie care se materializează, arta este domeniul înalt care ne înnobilează existența, într-un efort al omului efemer de a imita actul demiurgic, de a cuceri un colț din eternitate.
Arta, în concepție platoniciană, reprezintă o transfigurare a realității, „o imitație a imitației”, o ridicare la pătrat a ideii, după cum ea străbate traseul devenirii de la planul absolut, ideatic, spre reflectare, prin actul meșteșugar, al conceperii, spre materializare și hermeneutică.
Există artă în toate, căci toți suntem rodul creației divine și toți avem în firea noastră această înclinație spre a realiza, spre a ne exprima artistic.
Trecând de la general la particular, restrângând sfera extensiunii, reperăm arta și în tabloul „Din lanul de grâu”1, prin expunerea și armonizarea culorilor, a nuanțelor complementare, prin alternarea planurilor, prin întruchiparea unei idei, reflectarea unui colț din natură, prin actul creator și rezultatul meșteșugului.
Arta, în concepție platoniciană, reprezintă o transfigurare a realității, „o imitație a imitației”, o ridicare la pătrat a ideii, după cum ea străbate traseul devenirii de la planul absolut, ideatic, spre reflectare, prin actul meșteșugar, al conceperii, spre materializare și hermeneutică.
Există artă în toate, căci toți suntem rodul creației divine și toți avem în firea noastră această înclinație spre a realiza, spre a ne exprima artistic.
Trecând de la general la particular, restrângând sfera extensiunii, reperăm arta și în tabloul „Din lanul de grâu”1, prin expunerea și armonizarea culorilor, a nuanțelor complementare, prin alternarea planurilor, prin întruchiparea unei idei, reflectarea unui colț din natură, prin actul creator și rezultatul meșteșugului.