Cum ajunge un cântec să fie hit? Fiind pe buzele tuturor, ascultat în autobuze, în malluri, devenind sonerie la telefon, fredonat în casă, pe stradă, în așteptarea tramvaiului etc. Cât de mult te influențează, te schimbă un astfel de cântec? În afară de cele afirmate mai sus, un răspuns potrivit la această întrebare ar fi dacă a-i include și modificările la nivelul concepțiilor, al gândirii, al mentalităților, pe termen lung. Rareori un hit ajunge să fie o ideologie, să aibă un impact considerabil la nivel cognitiv, tocmai pentru că deseori substanța unui cântec nu este conștientizată îndeajuns.
Trebuie să recunoști, iubitorule de muzică, faptul că în ultima perioadă te-ai trezit deseori fredonând „Love is for free”, a lui Smiley. Și de ce nu, dacă are ritm, dacă e în ton cu tendințele actuale, dacă versurile sunt ușor de memorat și mai ales, dacă este cântată de un „funny and lovely guy like” Smiley, respectiv, dacă îți amintești că în videoclip personajul principal este o fată „hot”, după cum subliniază și versurile? Totuși, ce-mi poți spune despre esența acestui act artistic, dincolo de videoclip, dincolo de faima cântărețului, dincolo de impactul audio-vizual?
Dacă ești fan Smiley în special și fan muzică bună, în general, am încredere că au fost momente în care te-ai întrebat : „ce vrea să spună?’ și poate chiar ai ajuns să faci anumite analogii cu alte concepții, alte interpretări referitoare la aceeași temă, „dragostea”. Tot în calitatea aceasta de iubitor de muzică, trebuie să fii de acord că Smiley are dreptate când susține că dragostea este independentă de bani, ca este gratuită în lumea sentimentelor și că „Money it's evil, it's miserable,/ But if you with me, love beat the devil”, chiar dacă în realitate găsești numeroase și variate exemple de persoane care iubesc condiționat, în sensul că ajung, își mențin și promit să iubească doar asigurându-se că există un aspect financiar favorabil și în creștere, sau dacă nu, măcar în stare de echilibru, de stabilitate. Trebuie, ca viețuitor în secolul al XXI-lea, să te protejezi împotriva unei comercializări excesive a vieții omului, inclusiv a intimității acestuia, trebuie să exploatezi chiar și ultimile resurse de romantism. Să recunoaștem că un hit ca al lui Smiley, care are ca temă centrală iubirea și ca laitmotiv gratuitatea ei, constituie una din modalitățile prin care refuzi să crezi că dragostea este un rezultat al unor modificări biochimice din creier și aderi la concepția că ea ține de absolut, de „legea misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale; de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre” ( Gustavo Adolfo Becquer ), că „Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun”( Paulo Coelho)2.
Eu te îndemn să descoperi dincolo de refrenul și strofele hitului „Love is for free”, universalitatea concepției despre iubire, după cum trebuie să accepți că ceea ce cântă Smiley, ceea ce susținea Shakespeare în „Romeo și Julieta” în secolul al XVI-lea , ceea ce cânta în elegii Mihai Eminescu în plină epocă a romantismului, ceea ce detalia în 1985 Keith Davis ca fiind părți ale iubirii „Plăcerea reciprocă dintre parteneri, Acceptarea, Încrederea, Respectul, Ajutorul reciproc, Confidenţa, Întelegerea și Spontaneitatea”, ori ceea ce echivala Octavian Paler cu imperativul ''Vino, să pot regasi drumul spre mine.'', nu se exclud, ci se completează.
Ascultă, gândește, interpretează și iubește…căci „Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii ” (Roque Schneider).
Trebuie să recunoști, iubitorule de muzică, faptul că în ultima perioadă te-ai trezit deseori fredonând „Love is for free”, a lui Smiley. Și de ce nu, dacă are ritm, dacă e în ton cu tendințele actuale, dacă versurile sunt ușor de memorat și mai ales, dacă este cântată de un „funny and lovely guy like” Smiley, respectiv, dacă îți amintești că în videoclip personajul principal este o fată „hot”, după cum subliniază și versurile? Totuși, ce-mi poți spune despre esența acestui act artistic, dincolo de videoclip, dincolo de faima cântărețului, dincolo de impactul audio-vizual?
Dacă ești fan Smiley în special și fan muzică bună, în general, am încredere că au fost momente în care te-ai întrebat : „ce vrea să spună?’ și poate chiar ai ajuns să faci anumite analogii cu alte concepții, alte interpretări referitoare la aceeași temă, „dragostea”. Tot în calitatea aceasta de iubitor de muzică, trebuie să fii de acord că Smiley are dreptate când susține că dragostea este independentă de bani, ca este gratuită în lumea sentimentelor și că „Money it's evil, it's miserable,/ But if you with me, love beat the devil”, chiar dacă în realitate găsești numeroase și variate exemple de persoane care iubesc condiționat, în sensul că ajung, își mențin și promit să iubească doar asigurându-se că există un aspect financiar favorabil și în creștere, sau dacă nu, măcar în stare de echilibru, de stabilitate. Trebuie, ca viețuitor în secolul al XXI-lea, să te protejezi împotriva unei comercializări excesive a vieții omului, inclusiv a intimității acestuia, trebuie să exploatezi chiar și ultimile resurse de romantism. Să recunoaștem că un hit ca al lui Smiley, care are ca temă centrală iubirea și ca laitmotiv gratuitatea ei, constituie una din modalitățile prin care refuzi să crezi că dragostea este un rezultat al unor modificări biochimice din creier și aderi la concepția că ea ține de absolut, de „legea misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale; de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre” ( Gustavo Adolfo Becquer ), că „Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun”( Paulo Coelho)2.
Eu te îndemn să descoperi dincolo de refrenul și strofele hitului „Love is for free”, universalitatea concepției despre iubire, după cum trebuie să accepți că ceea ce cântă Smiley, ceea ce susținea Shakespeare în „Romeo și Julieta” în secolul al XVI-lea , ceea ce cânta în elegii Mihai Eminescu în plină epocă a romantismului, ceea ce detalia în 1985 Keith Davis ca fiind părți ale iubirii „Plăcerea reciprocă dintre parteneri, Acceptarea, Încrederea, Respectul, Ajutorul reciproc, Confidenţa, Întelegerea și Spontaneitatea”, ori ceea ce echivala Octavian Paler cu imperativul ''Vino, să pot regasi drumul spre mine.'', nu se exclud, ci se completează.
Ascultă, gândește, interpretează și iubește…căci „Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii ” (Roque Schneider).
Luciana Murarașu
1 www.smileyonline.ro 2 http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Paulo+Coelho&d=Alchimistul
